Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

constraints, 5

Ce ne face să ne imaginăm un viitor negativ?
Oare filmele la care ne uităm să fie cauza? Dramele personajelor luptându-se cu situaţii grele, care trebuie să-şi dovedească în mod constant caracterul? Şi noi, le imităm.
Să fie nevoia subconştientă de perfecţiune, pe care o deprindem de mici, de când ni se dau note la şcoală?
Să fie instinctul de autoconservare, cel care ne asigură aparent că nimic rău nu ni se poate întâmpla, dacă lăsăm lucrurile aşa cum sunt?
Sau să fie o deprindere restrictivă a limitelor autoimpuse, moştenită de asemenea în subconştient, din vremurile în care ne luptam la propriu pentru drepturile noastre? Ca în proverbul „după ce te-ai ars cu ciorbă, sufli şi-n iaurt”.

Sau este rezultatul faptului că am omis un simplu detaliu, acela că lucrurile au importanţa pe care le-o acordăm, iar aspectele asupra cărora ne concentrăm atenţia se amplifică. Până la urmă, totul se rezumă la ceea ce alegi să crezi despre ceva.
Mai devreme sau mai târziu, viaţa ta interioară se manifestă în exterior. Deja s-a întâmplat de nenumărate ori. Atunci când te-ai gândit numai la cât de rău o să fie, atunci când ţi-ai spus: „o să fac lucrul ăsta cu orice preţ”.
Ai observat că viaţa are deja un anumit gust? Ştii când ai renunţat la propria fericire?
Probabil te-ai uitat în jur şi te-ai gândit: „suntem prea mulţi ca să putem fi toţi fericiţi”.
Singurul moment în care te simţi liber sau mai aproape de propria viziune a fericirii este atunci când te pierzi într-un film, o carte, sau în alt-cineva?
Ia o pauză. De la net şi televizor, de la ideea că lucrurile bune se întâmplă numai unora, şi mereu altora decât ţie. Mass-media nu e decât puntea de legătură, nu ceea ce ne alimentează propria fiinţă.
Când facem confuzia între ele, rămânem repede fără baterie şi facem loc unui viitor negativ.
Bineînţeles că putem influenţa manifestările exterioare ale celorlalţi, aşa cum şi ei pot face la fel cu ale noastre. Dar dacă am face mai multe alegeri conştiente asupra căror aspecte să ne îndreptăm atenţia? „Azi îmi voi imagina că lucrurile vor merge în direcţia bună”. Nu trebuie să fie totul perfect. Trebuie doar să-ţi fie bine. Nu facem oricum parte cu toţii din acelaşi Univers? Mărgele suspendate pe orbite universale.
Nu înseamnă că ignorăm problemele. Dar în loc să alergăm după cei pe care am putea să-i învinuim şi să ne investim energia în strategii de pedepsire, am putea să ne uităm mai bine la modul în care a apărut problema, şi vom fi mai aproape de soluţie. Înţelegând ADN-ul unui obstacol aparent, putem găsi ingredientele unui deznodământ favorabil.

Conceptul e deja în noi înşine, avem structura, nu trebuie decât să o folosim.

Stiaţi că „focus” la origine înseamnă „inimă”?

English version: https://soulpatterns.wordpress.com/2013/03/13/negative-future/