Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

White On Black 1

White On Black 1

V-aţi întrebat vreodată cum ar arăta globul pamântesc fără apă?

Cum ar fi să existe doar munţii, văile şi cavităţile în care acum e apă?

Nici un val albastru, nici o reflexie…

Cum am mai învăţa despre noi, despre suflet şi despre viaţă?

N-ar fi luna tristă?

valuri unduite pe ţărmuri de continente şi insule…
oceane şi râuri hrănind pământul cu energie fluidă,
aceeaşi pe care o purtăm în noi.

Când eşti complet acoperit de apă, în cada de acasă, în piscină sau sub valurile mării, în vacanţa de vară, eşti doar tu cu tine şi, în acelaşi timp, puternic conectat la tot ceea ce există.

Te afli din nou în primele zile ale vieţii, în burta mamei, şi în creuzetul universal al noii vieţi, suspendat în interiorul conexiunii dintre tărâmul energiilor mistice, pe care nu le înţelegem în totalitate încă, şi această dimensiune.

Te scufunzi treptat, până când simţi că întregul corp, fiecare milimetru de piele îţi este înconjurat de … ceva. Dacă temperatura corpului, a aerului din jur şi a apei ar fi aceeaşi, probabil n-ai mai simţi diferenţa dintre ele. Singurul indiciu ar fi atunci subtila presiune rezultată din interacţiunea a două entităţi, separate de ţesuturi şi vibraţie. Nici un element terestru nu relaţionează cu corpul tău, înafară de aer, în felul în care o face apa.

Când eşti cufundat complet, poţi să auzi sunetele interne ale organismului, al trecerii sângelui prin vene, al rezonanţei din cavităţi şi spaţii, prin substanţă şi aer, şi sunetul surd al spaţiului concav ce conţine masa de apă din jur, şi poate sunetele celor de pe mal.
Eşti suspendat; asemenea unei păsări în zbor, eşti ridicat, deşi fără aripi.
Dialog mut, apropiere, şi atât.
Mişcările continue, de la suprafaţa volumelor şi din interior, şi acel du-te-vino ancestral, îţi amintesc că te mişti odată cu apa, Pământul şi stelele, că eşti în permanentă relaţie cu ele, parte din ele, şi că ele sunt parte din tine.
Simţi un amestec de teamă instinctivă, nevoie să respiri şi nesiguranţă. Creierul îţi va permite să mai rămâi aşa încă un pic, după care va opune rezistenţă stării.
Într-un final, vei reveni la suprafaţă, şi pentru câteva clipe vei fi ca nou, renăscut, purificat.

Căzând din nori sau frământându-se în oceane, fragilă şi destructivă, ne opreşte setea şi ne hrăneşte visele.

Există mereu o anumită parte a vieţii pentru care uităm să fim recunoscători.

English version: https://soulpatterns.wordpress.com/2013/07/10/a-bridge-between-light-and-matter/