Tags

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Îmi făceam mustrări de conștiință că nu m-am băgat mai devreme în pat.

Am băut niște cafea mai devreme, la o oră la care de obicei nu fac așa ceva, tocmai că să n-ajung în situația în care sunt acum: e două noaptea și nu mi-e somn. Da’ nici chef să fac ceva n-am. Bateria e sub 10%. Creieru’ meu nu știe asta și nici nu-l interesează. Asta e, mi-era poftă rău. Mă gândeam cum jumate din Facebook e cu poze și clipuri Salvați Roșia Montană, și cum, dacă nu facem un protest direct la fața locului, degeaba facem în București. Mă mai gândeam la cum se întâmplă lucrurile, politica și interesele, pârghiile care dirijează mersul istoriei, și la cum, poate cel mai frumos lucru pe care îl aveam până acum era faptul că nu ne inundase nimeni cu sute de tone de chimicale nocive. Și nici nu ne pășteau alte câteva sute de tone, și sute de ani de regrete. Așa prăfuită cum e, țara asta avea o sursă de integritate la propriu: solul. Aici s-a mâncat și organic, și bio, și eco by default dintotdeauna, etichetele astea sunt o glumă. Mă rog, au fost… Control, manipulare, bani, control, manipulare, bani. Io înțeleg să vrei să faci profit, și înțeleg cum în planul tău de business nu încap sentimentele și empatia cu mase de oameni pe care nu-i cunoști. Nici nu mă gândesc să îmi dau cu părerea despre rolul statului și paradoxul democrației sau soarta advertisingului implicat, etc. Și e imposibil să nu observi cum profitu’ ăsta pare să ne anihileze orice simț natural, nu mai zic spiritual, dar când profitul tău înseamnă ceea ce se întâmplă acum în acel loc, cred că, poate, e un semn că trebuie să apeși pe pauză. O soluție există. Așteaptă să fie măritată cu (bună)voința. Și cum mă chinui eu să alung toate gândurile răscolite de vaporii cafelei, rătăciți încă prin creier, aud un duduit… e muzică. Mă gândesc: măh, e sâmbătă? Nu? Nu. E duminică; adică spre luni. Atunci ăștia-s în concediu probabil, ca mine. Doar că eu în concediu muncesc. Mă rog, nu e vina lor, dar nu stau numai eu în blocu’ asta. Să le bat în calorifer? Să mă duc până la ei la ușă? “€œBună, mă scuzați că vă deranjez, și mie-mi place muzica, dar mâine am treabă de dimineață…” Dacă-s beți, n-am cu cine negocia. N-am nici cea mai mică idee de la ce etaj sau apartament se aude, poate bat la unii care încearcă să doarmă. Culmea, ascultă o melodie pe care-o ascultam eu acu’ 2 seri, dar nu la 2 noaptea: Tina Turner -€“ “€œProud Mary”. Mișto. O ascultă de vreo 4 ori. S-a dus dracu’ planul meu matinal de mâine. Și aveam lucruri importante de făcut, oameni care depind de mine. E, nu, glumesc, nu e chiar așa rău. Din când în când, dau muzica un pic mai încet, după care iar tare. Probabil e unu’ mai pacifist din fire, care își aduce aminte că ăsta e bloc, nu vilă. Ia uite, au trecut la hituri contemporane: Rita Ora, sau mă înșel? Dup-aia ceva foarte cunoscut, nu știu formația. Acu’ e “Lemon Tree”. The joy. ”Everybody is looking for something!” da, vecinii care caută perna să și-o pună peste urechi. Or fi venit de la protest, na, motiv de chef, ce să-i faci?

Bine că mi-a venit ideea să mă pun la scris, că să nu mă enervez aiurea. Toate cărțile alea de zen citite în zadar? Zău așa. Acu’ sunt la balade. S-a cam terminat efectul cafelei și începe să mi se facă somn, și deci să crească și frustrarea. Să le trimit un mail cu efectele lipsei de somn? Să mă bag înapoi în pat -€“ opțiunea optimistă, sau să mă apuc de călcat/pictat/editat, opțiunea mai nobilă, deși nerealistă? D-aia party-urile se anunță; îmi făceam și eu program artistic, îmi păstrăm energia. Hituri folk românești. Old stuff. Sunt nehotărâți: pauză, play, pauză, play, pauză. Play, schimbăm melodia, nu ne place, pauză. Se pare că înainte de fiecare melodie există o dezbatere; e semn bun, sunt și ei obosiți. O s-aleg opțiunea optimistă, deși… n-am nici o garanție.

……………………………………………………………………………………………………………

Mă pusesem în pat. Erau la ”Hit The Road Jack”, am sperat că e semn bun. M-am înșelat. E 4 fără douăzeci. Am senzația că stau pe Lipscani, în Centru’ Vechi, desupra unui bar; de fapt, oriunde pe Lipscani. ”Play that fuckin’ music”. No, no, No play. Merci pentru un început de săptămână deosebit!

English version: https://soulpatterns.wordpress.com/2013/09/02/sharing-the-fun/